Pasul 1 - Curs de legislație


Curs de prim-ajutor

Primul ajutor cuprinde totalitatea măsurilor care se aplică imediat în cazul unei urgenţe medicale până la sosirea serviciului de urgenţă sau până la intervenţia unui medic specialist.

Este importantă cunoașterea acordării primului ajutor, astfel încât persoanele care au nevoie de ajutor să aibă mai multe șanse de recuperare sau de supraviețuire.

Conducătorul auto care constată existența unui accident soldat cu victime are urmatoarele obligații:

- să oprească imediat la locul accidentului;

- să îndepărteze persoanele curioase;

- să folosească trusa de prim ajutor;

- să ceară ajutorul persoanelor din jur (dacă se aflaă la fața locului, este de preferat o persoană calificată);

- să debaraseze victima;

- să pozitioneze victima în funcție de leziunile pe care le prezintă;

- să îndepărteze obiectele vestimentare (curele, cravate, bretele, corsete) ce ar putea împiedica sau îngreuna respirația și circulația normală a sângelui;

- să stabilească prioritățile de acordare a primului ajutor (stop cardio-respirator, hemoragie, fracturi);

- să trateze rănile si arsurile, dacă este cazul;

- să evite manevrele inutile care ar putea agrava starea victimei;

- să apeleze imediat la cea mai apropiată unitate sanitară;

- să asigure transportul victimei la spital;

- să urmărească pe timpul transportului funcția respiratorie si cea cardiacă a victimei precum și oprirea hemoragiilor existente;

- să comunice cadrelor medicale ora producerii accidentului, ce masuri de prim ajutor s-au acordat, ora si minutul aplicării garoului, medicamentele administrate si dacă au parut schimbări importante în starea victimei, comparativ cu momentul producerii accidentului;

- să comunice cadrelor medicale dacă s-a produs decesul și ora la care acesta a avut loc;

- să anunțe organele de poliție, acest lucru se face apelând numărul unic de urgențe 112.

- să se întoarcă la locul accidentului, în cazul în care a însoțit victima la spital și este parte implicată în accident;

- să indice organelor de anchetă, cât mai exact, locul victimei si al vehiculului, dacă acestea au fost deplasate între timp;

- să nu șteargă urmele existente, care pot constitui dovezi judiciare;

- să prezinte organelor de anchetă martorii prezenți în momentul producerii accidentului;

 

COMPONENTELE TRUSEI DE PRIM AJUTOR

Trusa de prim ajutor trebuie sa conțină următoarele produse:

  1. Instrumentar:

- foarfece – 1 buc;

- dispozitiv pentru respirație gură la gură – 1 buc.

B) Materiale sanitare:

- atelă - 2 buc;

- plasture - o rolă;

- leucoplast  2,5 cm/ 2,5 cm - o rolă;

- comprese de tifon sterilizate - 5 pachete;

- fașă tifon sterilizate - 5 pachete;

- fașă elastică 5 cm/4m - 2 bucăți;

- bandaj triunghiular din pânză  L=80mm - 2 buc;

- vată medicinală sterilizată - 20 grame;

- Pansament steril absorbant diferite dimensiuni – 4 buc;

- garou - 1 buc;

- mănuși de unică folosință - două perechi.

C) Medicamente:

- soluție dezinfectantă cu alcool sanitar  70-50 ml;

- pansament cu rivanol - 5 bucați;

- analgezic (ex: Algocalmin);

- antispastice (ex: Scobutil);

- antiinflamator (ex: Paduden).

D) Materiale diverse:

- ace de siguranță - 6 bucați;

- broșura cu intrcțiunile de prim ajutor - 1 buc;

- listă conținut trusă sanitară.

 

STABILIREA URGENTELOR LA LOCUL ACCIDENTULUI

În urma unui accident pot fi rănite mai multe persoane iar scoaterea lor din autovehicul trebuie făcută cât mai rapid și executată cât mai corect.

Acest lucru se va face prin ridicare și nu prin tragere sau împingere, astfel încât capul, gâtul si trunchiul victimei să fie menținute pe cât posibil în același plan. Astfel evitandu-se agravarea leziunilor existente sau apariția altora.

Stabilirea urgențelor se face prin identificarea simptomelor caracteristice fiecarei stări a accidentatului.

Urgente de gradul I (accidentații în stare de comă sau șoc)

A. accidentații cu stop respirator.

B. accidentații cu stop cardiac.

C. accidentații care prezintă arsuri pe suprafața corpului.

A. Stopul cardio - respirator:

Respirația este o funcție vitală, de bază. Numarul respirațiilor la un adult este de 14-16 ori pe minut.

Stopul cardio - respirator este reprezentat prin încetarea funcţiei cardiace şi respiratorii. Dacă acestă disfuncţie, fie cardiacă, fie respiratorie nu este remediată rapid, poate conduce la decesul vitimei.

Susținerea respirației sau repunerea în activitate a circulației se realizeaza prin nanevrele de resuscitare cardio-respiratorie.

Stopul respirator este reprezentat prin oprirea brusca a activitatii pulmonare, mai este cunoscut sub denumirea de asfixie.

Semne de recunoaștere:

- diminuarea mișcărilor respiratorii sau oprirea acestora;

- învinețirea pielii, a feței in special;

- puls rapid;

- pierderea conștienței.

Pentru a verifica respirația unei victime se poate folosi o coală de hârtie, care se pune deasupra narilor iar dacă accidentatul respiră aceasta se va mișca, sau o oglindă care se va aburi în cazul în care victima respiră.

Resuscitarea respirației se poate efectua prin:

- Respiratia gura la gura:

- se așază victima pe spate cu umerii ridicați (pentru acest lucru se poate folosi un material moale, rulat care se va pune sub omoplați);

- se apleacă capul victimei spre spate și i se ține bărbia ridicată;
- cu o mână strângeți nările victimei între degetul mare și cel arătător iar cu cealaltă mână îi mentineți bărbia ridicată și îi deschideți gura;
- inspirati normal, vă aplecați în față si cu gura dumneavoastră
acoperiți gura victimei complet;
- expirați uniform aerul în gura victimei și în același timp verificați dacă se produce ridicarea cutiei toracice. O respirație trebuie sa dureze cam o secundă;
- se menține capul victimei aplecat și bărbia ridicată. Verificați dacă pieptul coboară dupa ce ați introdus aerul;
- inspirați din nou si efectuati o a doua respirație gură la gură;
- repozitionați-vă corespunzător mâinile si continuați cu alte 30 de compresii toracice.

 

- Metoda respiratiei gură la nas:

Acestă metodă se folosește atunci când nu se poate deschide gura victimei.

Insuflațiile se vor face prin nările victimei, gura rămânând închisă.

 

B. Stopul cardiac:

 

Apare atunci cand inima incetează să mai bată. Sangele nu mai este pompat în organele corpului, deci nu mai există puls iar persoana iși pierde conștiența și nu mai respiră.

Pentru ca victima sa își revină și să-și reia funcțiile vitale, intervenția trebuie facută rapid, inima să reînceapă să bată, sângele sa circule si respirația să asigure nevoia de oxigen.

 

Semne de recunoaștere:

- pulsul este slab sau absent;

- pierderea reflexelor;

- pupilele sunt mărite;

- greutate la respirație;

- transpirații reci;

- pierderea conștienței.

În cazul unui stop cardiac resuscitarea se va face prin masaj cardiac extern.

Verificarea activității cardiace se face prin palparea pulsului la gât sau prin ascultarea bătăilor inimii, apropiând urechea de pieptul victimei.

Primul ajutor in cazul unui stop cardiac:

Victima va fi poziționată pe spate, pe o suprafață dură și dreaptă.

Capul victimei va fi așezat astfel încât căile respiratorii să fie libere (se va ridica bărbia iar capul se va înclina spre spate)

Se va asigura circulația sângelui în organism prin efectul de pompă al inimii.

Acesta se execută cu ajutorul parții posterioare a palmelor de la ambele mâini puse una peste cealaltă, mâna stângă va fi poziționată cu degetele înspre direcția capului iar cea dreaptă se va pune transversal peste cea stângă, având brațele întinse vertical, pentru a se transmite greutatea corpului salvatorului.

Compresiunile vor fi scurte și regulate și sunt cuprinse între 80 și 100 pe minut la adult si la copil și 120 pentru sugar.

Masajul cardiac se continuă până la reluarea bătăilor inimii.

 

C. Arsurile:

 

Sunt accidente provocate de căldura sub diferite forme, de agenți chimici, electricitate sau iradiații.

Ele pot provoca diferite afecțiuni care sunt determinate direct de mărimea suprafeței arse, profunzime și modul de evoluție a leziunii locale.

Clasificarea arsurilor

a) În funcție de mărimea arsurii pe suprafața corpului pot fi:

- sub 15 % din suprafața corpului.

- între 15-30 % din suprafața corpului.

- între 30-40 % din suprafața corpului.

- peste 40-50 % din suprafața corpului.

 

b) După profunzimea arsurii acestea pot fi:

- arsuri de gradul 1: sunt acele arsuri care afectează epidermul (stratul superficial al pielii) și se manifestă printr-o roșeață. De regulă aceste arsuri se vindecă mai repede, în general în două - trei săptămâni;

- arsuri de gradul 2: sunt acele arsuri care afectează epidermul (stratul superficial al pielii) si o parte a dermului (stratul mijlociu al pielii). Apar vezicule cu conținut lichidian. Aceste arsuri necesită dezinfectare și punerea unui pansament steril.

- arsuri de gradul 3: sunt acele arsuri care distrug epidermul, dermul și hipodermul (stratul profund al pielii). În cazul acestor arsuri se impune spitalizarea într-un centru specializat iar recuperarea se va face într-o perioadă mai lungă de timp.

 

Primul ajutor in caz de arsuri:

- flăcările se vor stinge prin acoperirea victimei cu o pătură.

- zonele arse se vor acoperi cu pansamente sterile.

- în cazul arsurilor chimice, arsura va fi spălată cu apă din abundență.

- peste plagă nu se vor aplica dezinfectante, unguente sau prafuri.

- pe timpul transportului către spital, pentru ca victima să mențină o   temperatură confortabilă va fi învelită cu o haină sau o pătură.

 

Urgențele de gradul II (accidentații cu hemoragii):

Hemoragia reprezintă sângele scurs dintr-un vas sanguin.

În corpul uman cantitatea de sânge variază destul de mult depinzând de factori precum vârstă, sex, stare de sănătate, etc. Bărbații au mai mult sânge în corp decât femeile chiar dacă acestea au aceeași înălțime și greutate ca a bărbaților respectivi.

Un adult cu o greutate medie, între 70 - 81 kg are între 4,7 - 5,5 litri de sânge iar un copil cu o greutate între 30 - 40 kg va avea aproximativ jumătate din cantitatea de sânge a unui adult.

Gravitatea unei hemoragii se apreciază în funcție de cantitatea de sânge pierdut.

Astfel în funcție de cantitatea sângelui pierdut hemoragia poate fi:

- mică (mai puțin de 500 ml);

- medie sau mijlocie (1/3 din cantitatea de sânge);

- mare (aproximativ jumatate din cantitatea de sânge);

- letală (mai mult de jumatate din cantitatea de sânge).

După tipul vasului prin care sângele circulă, hemoragiile pot fi:

- arteriale (sângele va curge ritmic în plagă iar culoarea sa va fi roșu deschis);

- venoase (sângele va curge în valuri iar culaorea sa va fi roșu închis);

- capilare (sângele mustește in plagă).

După locul în care se scurge sângele pot fi:

- sângerări exteriorizate (sângele se scurge într-un organ care comunică cu exteriorul);

- sângerări interne (sângele se scurge intr-o cavitate închisă);

- sângerări externe (sângele apare în mod direct, la suprafața corpului).

Semnele care duc la recunoașterea unei hemoragii sunt:

- amețeală;

- paloare (culoare palidă);

- agitație;

- puls rapid;

- frisoane;

- respirație accelerată;

- leșin.

Primul ajutor in cazul unei hemoragii

- victima va fi poziționată pe spate, astfel încât capul acesteia să fie mai jos decât nivelul trunchiului, acest lucru ajutând la irigarea mai ușoară a creierului;

- se va stabili tipul de hemoragie.

- oprirea hemoragiei:

- în cazul unei hemoragii venoase se va aplica pe plagă o compresă sterilă de tifon, pe acesta un tifon si apoi se fixează.

- în cazul unei hemoragii arteriale se va ridica membrul rănit deasupra inimii apoi căutăm punct de compresie arterială.

- în cazul unei hemoragii capilare se va aplica un pansament compresiv.

Atunci când gravitatea hemoragiei pune în pericol viața victimei și sângerarea nu poate fi oprită prin alte mijloace, se va aplica un garou.

Garoul este un cordon elastic, care este folosit pentru oprirea sângerarii în cazul unor hemoragii care nu pot fi oprite altfel, de obicei în cazul plăgilor membrelor. Acesta se aplică deasupra rănii, pentru a micșora presiunea arterială în zona plăgii. În absența unui garou, se poate folosi: un fular, cordon, curea, cravată, șnur, elastic etc.

Garoul se așază deasupra rănii, dar fără a atinge rana și trebuie să fie suficient de lung pentru a putea fi înfășurat de 2 ori pe membrul respectiv. Odată aplicat acesta nu se mai lărgește si nu se mai mișcă. De acesta se va atașa un bilet pe care se vor specifica ora si data când a fost aplicat.

 

- garoul nu poate fi menținut aplicat unei victime mai mult de două ore, după mai mult de două ore se pot afecta tesuturile.

 

- la fiecare 15 minute se va slăbi pentru scurt timp garoul, pentru a permite alimentarea cu sange a membrului.

 

- pe timpul transportului către spital, pentru evitarea apariției frisoanelor victima va fi învelită cu o haină sau o pătură.

-  în cazul în care accidentatul este conștient, se recomandă ca acesta să fie hidratat (fară bauturi cu conținut alcoolic).

Rana (plaga)

Rana reprezintă o ruptură a țesuturilor corpului, cauzată de o tăietură, de o lovitură sau o leziune, devenind astfel o poartă de intrare a microbilor în organism.

În funcție de profunzime acestea pot fi:

- excaviații (zgârieturi);

- superficiale (interesează straturile pielii);

- profunde (masa musculară, vasele de sânge, diferite organe, nervi).

Primul ajutor in cazul unei răni (plagă):

- se va curăța, se va dezinfecta și se va pansa rana;

- se degresează și se curăță tegumentele din jurul plăgii, întotdeauna acest lucru facându-se dinspre marginea rănii catre exterior. Pentru acest lucru se va folosi apă și săpun;

- rana se dezinfectează cu antiseptice (apă oxigenată, alcool medicinal, alcool iodat);

- în cazul rănilor profunde nu se vor folosi sunstanțe dezinfectante, pentru că acestea ar putea pătrunde în interior și ar leza organele interne;

- nu se vor îndeparta corpurile străine care au pătruns adânc în mușchi sau în alte țesuturi, deoarece acest lucru ar putea declanșa o hemoragie gravă;

- deasupra plăgii se vor aplica comprese sterile (niciodată nu se va aplica vată)

care se vor fixa cu feși de tifon sau de leucoplast;

- zona rănită se va așeza în poziție de repaus;

- se va transporta victima la spital.

 

Urgențe de gradul III (entorse, luxații și fracturi )

 

Entorsa: reprezintă o leziune traumatică a unei articulații provocată de executarea bruscă a unei mișcări dincolo de limitele fiziologice, fără a fi urmată de o deplasare permanentă a oaselor sau a ligamentelor.

Cele mai des întâlnite sunte cele la nivelul gleznei, genunchiului, pumnului și a degetelor.

Tipuri de entorse:

- entorsă ușoară, apare când fibrele ligamentelor se supraântind sau se rup uşor;

- entorsă moderată, apare când fibrele ligamentelor se rup, dar fără să ducă la o ruptură completă;

- entorsă severă, apare atunci când unul sau mai multe ligamente se rup complet iar zona este dureroasă, umflată şi colorată albastru-negru.

Semne de recunoaștere:

- un sunet ca o pocnitură;

- durere;

- sensibilitate a zonei afectate;

- umflare;

- culoarea se va modifica (negru-albastrui)

Măsuri de prim ajutor in cazul unei luxații:

- se va imobiliza zona afectată;

- se vor aplica comprese cu apă rece sau gheață;

- se vor administra calmante;

- se va evita utilizarea membrului lezat;

- rănitul va fi transportat la spital.

Luxația (scrântitură): reprezintă o deplasare a extremităţilor osoase unei articulaţii din poziţia obişnuită, însoţită de pierderea mişcărilor normale.

Cele mai des întâlnite sunt cele la nivelul umărului, gleznei, soldului și a cotului.

În funcție de poziția pe care a căpătat-o segmentul distal lezat, luxațiile pot fi:

- luxații dorsale;

- luxații volare;

- luxații laterale.

Semne de recunoaștere:

- deformarea articulației;

- imobilitatea articulației afectate;

- durere și modifiarea culorii pielii din jurul zonei traumatizate.

Primul ajutor în cazul unei luxații:

- zona afectată trebuie imobilizată cu o atelă sau cu o eșarfă și se recomandă evitarea folosirii membrului lezat;

- transportarea victimei la spital, este important ca tratamentul să fie făcut de o persoană instruită corect, deoarece repoziţionarea incorectă a articulaţiei poate produce lezarea suplimentară a acesteia şi a structurilor adiacente.

Fractura: reprezintă ruptura unui os sau a unui cartilaj al unui membru al corpului.

Cel mai fecvent, acestea apar la nivelul membrelor iar cei mai predispuși la producerea fracturilor sunt persoanele în vârstă, datorită elasticității mai mici a oaselor.

Fracturile pot fi:

- închise (pielea rămâne intactă);

- deschise (există o rană deschisă până la nivelul osului rupt).

Semne de recunoastere:

- durere spontană;

- deformarea regiunii;

- vânătaie;

- lipsa transmiterii mișcărilor.

Primul ajutor în cazul unei fracturi:

- victima va fi poziționată în funcție de zona fracturată;

- curățarea, dezinfectarea si pansarea;

- imobilizarea provizorie a regiunii afectate, acest lucru se face cu ajutorul atelelor;

- calmarea durerii prin administrarea unor calmante;

- rănitul va fi transportat la spital.

Transportul accidentaților

Un factor important este transportul victimei datorită complicațiilor ce pot apărea în urma manevrelor făcute pentru a urca victima în Ambulanță sau în lipsa acesteia în oricare alt mijloc de transport.

În timpul mobilizării, victima trebuie manevrată cu atenție iar ridicarea și așezarea sa pe targă să se efectueze cu ajutorul mai multor persoane care se vor așeza la capul și la picioarele celui ce trebuie ridicat.

Această menevră trebuie făcută prin ridicare și nu prin tragere sau împingere, astfel încăt capul, gâtul și trunchiul să fie menținute în același plan.

Poziția victimei trebuie să rămână și pe timpul transportului identică cu cea în care i s-a acordat primul ajutor la locul accidentului.

Poziția tărgii trebuie sa fie întotdeauna cea orizontală, iar victima trebuie poziționată cu capul înspre direcția de deplasare.

Odată începute, manevrele de resuscitare cardio - respiratorie vor fi continuate și pe timpul transportului.

În funcție de leziuni și de starea pe care victima o prezintă poziționarea va fi:

- în cazul unor luxații, entorse sau fracturi poziția corecta va fi cea de repaus (inactivitate);

- în cazul unor hemoragii mari, victima va fi poziționată pe spate cu membrele inferioare ridicate la 30-40 grade față de poziția trunchiului;

- în cazul unui stop cardio - respirator poziția victimei va fi cea pe spate;

- în cazul unor fracturi de antebraț, maxilar sau mandibulă, poziția victimei va fi șezând;

- în cazul unei fracturi costale iar victima este conștientă, acesta va fi poziționată semiașezat cu spatele sprijinit,  iar în cazul în care acesta este inconștientă va fi poziționată lateral pe pertea bolnavă;

- în cazul unei fracturi craniene, victima va fi poziționată orizontal, pe o parte;

- în cazul unei fracturi de coloană vertebrală, victima fiind conștientă va fi poziționată pe spate iar daca victima este inconștientă va fi poziționată pe spate cu corpul lateral.

Intră în contul tău!