Pasul 1 - Curs de legislație





Curs de mecanică

Partea I – Cunoașterea autovehiculului

Cunoașterea elementelor principale de mecanică va ajuta conducătorul auto să conducă eficient, să menajeze și să înțeleagă defectele autovehiculului ce pot interveni în timpul funcționării.

Definiții legale în transporturile rutiere:

Vehicul – este un sistem mecanic care circulă pe drum, cu sau fără mijloace de autopropulsare. Se utilizează pentru transportul de persoane și/sau bunuri ori efectuarea de servicii sau lucrări.

Autovehicul  -  reprezintă vehiculul care se deplasează prin propulsie. Troleibuzele și tractoarele rutiere sunt considerate autovehicule. Nu sunt considertate autovehicule mopedele, vehiculele care se deplasează pe șine (tramvaie), tractoarele folosite în exploatările agricole și forestiere, precum și vehiculele pentru efectuarea de servicii sau lucrări, care se deplasează numai ocazional pe drumul public.

Automobil – este autovehiculul care se utilizează în mod normal pentru transportul de persoane  și/sau bunuri. Troleibuzul este considerat automobil. Nu sunt considerate automobile tractorul și mașina autopropulsată pentru lucrări.

Autoturism – este automobilul care, prin construcție este destinat transportului de persoane, bagaje sau bunuri. Acesta are un număr maxim de 9 locuri pe scaune, inclusiv șoferul.

Remorcă – vehicul fără motor destinat tractării de către un autovehicul sau tractor.

Remorcă ușoară - remorcă a cărei masă totală maximă autorizată nu depășește 750 kg;

Semiremorca - remorca a carei masă totală maximă autorizată este preluată în parte de către un autovehicul sau de către un tractor;

Masă totală maximă autorizată - masa maximă a unui vehicul încărcat, declarată admisibilă în urma omologării de către autoritatea competentă.


Capitolul 1 - Motorul

Reprezintă mașina de forță cu ajutorul căreia se transformă energia termică degajată prin arderea unui combustibil în energie mecanică. În majoritatea cazurilor, motoarele folosite la automobile sunt cele cu ardere internă cu piston.

Principalele performanțe ale motoarelor cu ardere internă sunt:

- putere mare;

- dimensiune și greutate redusă;

- consum redus de carburant;

- durabilitate și fiabilitate;

- siguranță în exploatare.

După felul aprinderii amestecului carburant,  motoarele cu ardere internă se clasifică în:

- motoare cu aprindere prin scânteie (MAS – aceste motoare folosesc drept combustibil benzina ce se aprinde datorită scânteii produse de bujie);

- motoare cu aprindere prin compresie (MAC – aceste motoare folosesc drept combustibil motorina ce se aprinde prin compresie).


Componentele motorului

Componentele motorului sunt:

A. Mecanismul motor. Are rolul de a transforma mișcarea rectilinie – alternativă a pistonului într-o mișcare de rotație a arborelui cotit. Mecanismul motor mai este numit si mecanismul bielă-manivelă.

B. Sisteme și instalații auxiliare. Au rolul de a asigura funcționarea motorului.


A. Mecanismul motor

Se compune din:

- organe fixe (blocul motor, chiulasa, baia de ulei, cilindrii)

- organe mobile (arborele cotit, volant, biele, pistoane, segmenți, bolțuri)


Blocul motor (sau blocul cilindrilor) - reprezintă elementul principal, în care sunt adunate laolaltă toate celelalte componente ale sistemului de propulsie (arbore cotit, bujii, pistoane, etc).

La partea superioră a blocului motor se montrează chiulasa, care închide etanș compartimentele de ardere, racire, ungere, etc.

În partea inferioară, blocul motor se închide cu baia de ulei. Blocul motor fiind prins de caroseria autovehiculului și totodată de carcasa cutiei de viteze.

Chiulasa - este o componentă a sistemului de propulsie, împreună cu pistonul și cilindrul, formează spațiul închis în care evoluează fluidul motor.

În chiulasă se amplasează după caz, camera de ardere, canalele de distribuție a gazelor și orificiile pentru bujii sau injectoare.

Chiulasa reprezintă și locul de montare a unor piese din mecanismul de distribuție.


Baia de ulei - este un element metalic cu rolul de captare și depozitare a uleiului de motor. Baia de ulei este poziționată sub blocul motor, strangerea uleiului fiind asigurată de presiunea din sistem, generată de pompa de ulei, dar si gravitational.

Arborele cotit – mai este numit si arborele motor și are rolul de a transforma, împreună cu biela, mișcarea de translație a grupului piston în mișcare de rotație.

Primește mișcarea de la piston prin bielă și o transformă în mișcare de rotație, pe care o transmite în exterior pentru antrenarea diferitelor subansambluri ale motorului și la transmisia automobilului pentru autodeplasare.

Arborele cotit are un numar de fusuri paliere egale cu numărul cilindrilor plus unul. Fusurile paliere sunt plasate pe aceeași axă geometrică, iar lațimea lor este diferită.


Cilindrii – Reprezintă spațiu de lucru în care se desfășoară ciclul motor, pistonul deplasându-se în interiorul lui în mișcare rectilinie-alternativă. Cilindrii pot fi demontabili sau nedemontabili iar după modul de răcire pot fi umezi sau uscați, cei nedemontabilili sunt întodeauna umezi. Montarea cilindrilor în blocul motor se face prin presare.

Volantul - este un disc de metal având roluri multiple:

- reduce semnificativ solicitările cu caracter de șoc de la nivelul organelor motorului, reazemelor sale si transmisiei. Aceste solicitări cu șoc apar tocmai datorită variației vitezei unghiulare a arborelui cotit.

- poartă un rol important în echilibrarea funcționării motorului.

- pune la dispoziție suprafața de fricțiune pentru discul de ambreiaj.


Biela – transformă mișcarea de rotație în mișcare liniară și/sau invers.

Biela face parte din mecanismul motor și are rolul de a prelua forța de apăsare a pistonului pe care o transmite arborelui cotit.

Pistonul – este un corp metalic cilindric, având fața plană superioară ca suprafață de închidere a volumului din care face parte și fața plană inferioară folosită pentru asamblarea cu biela.

Mișcarea pistonului este rectilinie alternativă într-un cilindru și servește la închiderea unui spațiu de volum variabil umplut cu un fluid sub presiune.

Pistoanele sunt folosite pentru preluarea energiei rezultate din explozia combustibilului și transformarea acestuia în lucru mecanic.


Funcționarea motorului cu aprinedre prin scânteie (MAS)

Este un motor ce folosește drept combustibil un amestec de vapori de aer și vapori de benzină. Acest amestec este aspirat prin supapa de admisie într-un cilindru cu piston prevăzut cu segmenți. Arderea combustibilului are loc cu ajutorul unei bujii care produce scânteie, gazele produse împing pistonul efectuându-se astfel lucrul mecanic.

Cei patru timpi de funcționare al motorului  cu aprinedre prin scânteie:

Timpul 1: admisia - în timpul adimisiunii pistonul se deplasează de la PMI (punct mort interior), cilindrul se umple cu amestec carburant.

Atunci când deplasarea pistonului începe, supapa de admisie se deschide pentru a permite umplerea cilindrului cu amestec carburant. Umplerea cilindrului se face până când pistonul ajunge la PME (punct mort exterior) iar supapa de admisie se închide.

Timpul 2: compresia - Pistonul se deplasează de la PME  la MI . Supapele de admisie cât și cele de evacuare sunt închise iar pistonul se deplasează în sus, până în poziția PMI. Amestecul este comprimat puternic și se aprinde atunci când bujia va produce o scânteie electrică. Datorită vitezei mari cu care are loc compresiunea, procesul are loc fără schimb de căldură cu extereiorul, fiind o comprimare adiabatică.

La sfârșitul compresiunii, presiunea din interiorul cilindrului ajunge la 7-8 daN/cm2.

Timpul 3: aprinderea și detența: supapele de evacuare cât și cele de admisie sunt închise.

Pistonul se află în poziția PMI iar amestecul carburantului este puternic comprimat și se aprinde cu ajutorul bujiei care produce o scânteie electrică. În urma exploziei crește presiunea care are loc practic la nivel constant. Amestecul arde progresiv în toată masa lui iar gazele rezultate în urma arderii împing pistonul în poziția PME, astfel efectuându-se lucrul mecanic.

Timpul 4: evacuarea - în momentul când pistonul ajunge în poziția PME supapa de evacuare se deschide iar gazele arse sunt evacuate în atmosferă până când presiunea din cilindru ajunge să fie egală cu cea atmosferică. Arborele cotit (prin volant care acumulează energie cinetică) împinge pistonul din poziția PME în cea de PMI, evacuează gazele arse iar la PMI se închide supapa.

Volumul gazelor se micșorează pe măsură ce pistonul se deplasează la PMI și ciclul se reia.


PME - punctul mort exterior: reprezintă poziția de maximă distanță față de chiulasa a pistonului unui motor cu ardere internă, poziție considerată spre exteriorul motorului (este punctul cel mai de jos unde ajunge pistonul). În limbajul tehnic mai vechi, se numea PMI (punct mort inferior), denumire considerată improrie în cazul motoarelor cu cilindrii dispuși orizontal și, ca atare, a fost reformulată.

PMI punctul mort interior: reprezintă poziția de minimă distanță față de chiulasa a pistonului unui motor cu ardere interna, poziție considerată spre interiorul motorului (este punctul cel mai de sus unde ajunge pistonul). În limbajul tehnic mai vechi, se numea PMS (punct mort superior), denumire considerată improprie în cazul motoarelor cu cilindrii dispuși orizontal și, ca atare, a fost reformulată.

Camera de ardere – este locul unde unde are loc reacția chimică de ardere a combustibilului.

Cilindreea unitară – reprezintă volumul generat de piston în mișcarea sa între punctul mort inferior și punctul mort superior.

Capacitatea cilindrică – se obține înmulțind numărul de pistoane ale motorului cu cilindreea unitară.

Turația motorului – reprezintă numărul de rotații efectuate de arborele cotit într-un minut.

Ciclul de funcționare al unui motor – Totalitatea stărilor succesive prin care trece amestecul carburant într-o transformare, începând dintr-o stare inițială până când revine la starea inițială, se numește ciclu motor.


Funcționarea motorului cu aprindere prin comprimare (MAC)

Motorul cu aprindere prin comprimare este un motor cu ardere internă în patru timpi cu aprindere prin compresie ce folosește motorina drept combustibil.

Locul bujiei este luat de o pompă de injecție care pulverizează combustibil în cilindrul motorului la presiune ridicată.

Cei patru timpi de funcționare al motorului cu aprindere prin compresie:

Timpul 1: admisia - supapele de admisie sunt deschise, pistonul se deplasează din poziția PMI (punct mort interior) în poziția PME (punct mort exterior), iar în cilindru se aspiră aerul la presiunea atmosferică. Supapele de evacuare sunt închise.

Procesul este unul izobar, având loc la o presiune continuă.

Timpul 2: compresia - supapele de admisie cât și cele de evacuare sunt închise. Pistonul se deplasează din poziția PME în poziția PMI iar aerul este puternic comprimat. Acest proces este unul adiabatic totul petrecându-se foarte rapid fără schimb de căldură.

Timpul 3: aprinderea și detența - supapele de admisie cât și cele de evacuare sunt închise. Pistonul se află în poziția PMI. Pompa de injecție pulverizează picături foarte fine de motorină în cilindru. Temperatura din cilindru este mai mare decât temperatura de aprindere a combustibilului și acesta se aprinde și va arde la temperatură constantă. Gazele rezultate în urma arderii se vor dilata adiabatic, pistonul se va deplasa în poziția PME, efectuându-se astfel lucrul mecanic.

Timpul 4: evacuarea - supapele de admisie sunt închise, iar cele de evacuare sunt deschise. Presiunea în cilindru scade brusc până ajunge la valoarea persiunii atmosferice, procesul acând loc la volum constant, deci izocor. Căldura este cedată în exterior. Pistonul se deplasează din poziția PME în poziția PMI, evacuând gazele de ardere. Când pistonul ajunge la capătul cursei, se închid supapele de evacuare și cele de admisie.

Ciclul se reia.


Avantajele MAC față de MAS:

- pericolul de aprindere al motorinei este mult mai mic.

- consumul de combustibil este mult mai mic.

Dezavantajele MAC față de MAS:

- motorul este mult mai scump și are o greutate mult mai mare.

- raportul de comprimare este mult mai ridicat.

- demarorul și bateria de acumulatoare sunt mult mai puternice.

- zgomotul produs este unul ridicat.


B. Instalațiile auxiliare

Instalațiile auxiliare ale motorului au rolul de a asigura funcționarea motorului, acestea sunt: instalația de alimentare, instalația de ungere, instalația de răcire, instalația de aprindere, mecanismul de distribuție, sistemul de pornire.


Mecanismul de distribuție - asigură deschiderea și închiderea supapelor de admisie și de evacuare la momentele potrivite. Rolul acestui mencanism este de a asigura atât umplerea cilindrilor cât și evacuarea gazelor arse.

 Mecanismul de distribuție se compune din:

           - arborele cu came - este parte a sistemului de propulsie, cu rol de transmitere și transformare a mișcării de rotație în mișcare de translație catre supapele de admisie și evacuare. Este acționat de arborele cotit al motorului, prin intermediul curelelor de distribuție, roți dințate sau lanț.

           - tacheți - sunt piese metalice scurte care se montează într-un motor cu ardere internă, pentru a împiedica uzura supapei de distribuție. Tija metalică transmite mișcarea de la arborele cu came la mecanismele de acționare a supapelor. Tacheții sunt folosiți la motoarele care nu au arbore cu came în chiulasă, pentru a deschide și închide valvele.

           - supape - sunt montate în dreptul unui orificiu și sunt folosite pentru întreruprea sau restabilirea circuitului unui fluid care trece prin aceste orificii.

           - arcurile de supapă - supapa arc este un arc elicoidal care presează supapa peste camă. Profilul camei rotindu-se la 360 grade, astfel supapa este impinsă și se ridică, iar supapa arc se intinde și se contractă.

Cand motorul ajunge la 8000 rpm (rotații pe minut), supapa arc se întinde si se contractă de 4000 de ori pe minut.


Instalația de alimentare cu combustibil - are rolul de a alimenta cu combustibil și aer necesar arderii în cazul motoarelor cu ardere internă și de a asigura evacuarea gazelor arse din cilindrii. Amestecul carburant (aer + benzină) se face în extrior. Începe în carburator și se continuă în timpul admisiunii și compresiunii.

Combustibilii folosiți sunt: benzina (pentru motoarele cu aprindere prin scânteie) și motorina (pentru motoarele cu aprindere prin compresie).

În cazul motoarelor cu injecție pe benzină, formarea amestecului carburant se face în galeria de admisie sau în interiorul cilindrului.

Instalația de alimentare a motoarelor cu aprindere prin scânteie (MAS)

Se compune din:

rezervorul de combustibil -  servește la păstrarea combustibilului necesar funcționării motorului. Combustibilul este aspirat de pompa de benzină și refulat în carburator. În carburator, benzina împreună cu aerul (aspirat și curățat în filtrul de aer) formează amestecul carburant care pătrunde în cilindrii.

pompa de benzină - servește la debitarea forțată a combustibilului din rezervor în carburator.

carburatorul - este un ansamblu de piese în interiorul căruia se produce amstecul carburant de aer și combustibil, în dozajul și în cantitatea cerută de regimul de funcționare al motorului cu aprindere prin scânteie. În carburator combustibilul se pulverizează și se amestecă cu aerul.

filtrul de aer - oprește praful din atmosferă să intre în camera de ardere.

colectorul de evacuare - servește la evacuara gazelor arse din cilindri.

Instalația de alimentare a motoarelol cu aprindere prin compresie  (MAC)

Se compune din:

pompa de alimentare - servește la alimentarea echipamentului de injecție al motorului cu aprindere prin compresie.

filtrele de combustibil - servesc la curățarea prealabilă a combustibilului de impurități și de apă.

pompa de injecție - are rolul de a trimite motorina cu presiune ridicată prin conductele de înaltă presiune la injectoare.

injectoarele - sunt organe care realizează pulverizarea fină și distribuția uniformă a combustibilului în camera de ardere. În construcția motoarelor cu aprindere prin copresiune se utilizează motoare mecanice, care pot fi: deschise sau închise

regulatorul mecanic de turație - este un macanism automat prin care se reglează pompa de injecție în așa fel încât aceasta să răspundă cerințelor de funcționare a motorului.


Instalația de aprindere - are rolul de a aprinde amstecul carburant și este constituită din totalitatea elementelor care produc și distribuie curentul electric necesar (la motoarele cu aprindere prin scânteie) formării scânteii electrice.

Lautoturismele moderne, datorită faptului că motoarele realizează turații, puteri și rapoarte de compresii ridicate, se folosește aprindera electronică prin excludera ruptorului și chiar a bobinei de inducție și a distribuitorului.

Instalațiile electronice de aprindere pot fi:

- cu tranzistoare și ruptor mecanic;

- cu tranzistoare și ruptor mecanic sau fotoelectric.

Instalația de aprindere se compune din:

- bateria de acumulatori: are rolul unei surse de energie electrică care alimentează pentru scurt timp echipamentul electric, când generatorul de energie electricaă, nu lucrează sau când acesta nu face față singur.

- contactul de cheie: are rolul de a alimenta circuitul de aprindere și de pornire (prin demaror).

- bobina de inducție: acționaeză pe principiul autotransformator, având rolul de a transforma curentul de joasă tensiune primit de la bateria de acumulatori (12V), în curent de înaltă tensiune (15000 … 20000V), capabil să străpungă spațiul dintre electrozii bujiei pentru a obține scânteia electrică.

- ruptorul-distribuitor: care se compune din:

- ruptorul propriu-zis: întrerupe și contactează circuitul primar al instalației de aprindere;

- distribuitorul înaltei tensiuni către bujii:repartizează curentul de înaltă tensiune la bujiile montate la cilindri, în ordinea de aprindere prestabilită;

- condensatorul: are rolul de a înmagazina energia electrică produsă de inducția proprie a înfășurării primare;

- regulatoarele de avans: reglează automat în funcție de turație și sarcină, avansul la aprindere, cu ajutorul regulatorului de avans centrifugal și al celui vacuumatic;

- bujia: servește la producerea scânteilor electrice necesare aprinderii amestecului carburant;

- bujia incandescentă: este o spirală din nichel-crom care se înroșește atunci când se închide circuitul electric, permițând încălzirea aerului care intră în cilindrii;

- electromotorul de pornire: este un motor electric de curent continuu, care servește la rotirea arborelui cotit pentru pornirea motorului autovehiculului, transformând energia electrică în energie mencanică.


Instalația de răcire - menține temperatura de funcționare între limitele unor temperaturi admisibile (80 – 95 grade Celsius).

În urma procesului termic din intriorul cilindrilor, elementele componente ale motorului se încălzesc peste limitele admisibile funcționării normale ale motorului. Din această cauză este necesară instalația de răcire.

Răcirea este una indirectă și se realizează cu lichid de răcire, instalația fiind cu circulație forțată, cu pompă. Această instalație lucrează la presiune atmosferică sau sub presiune (presurisată) la o presiune cuprinsă între 0,5 și 1,1 bari peste presiunea mediului ambiant.

În cazul instalației presurizate (cu circuit închis), lichidul de răcire circulă sub presiune într-un circuit închis și nu ia contact cu atmosfera decât prin supapa vasului de expansiune.

Lichidul de răcire

Lichid de răcire mai este numit și antigel și este un lichid ce are în compozitie glicoli ce împiedică înghețul, este folosit pentru a efectua schimbul termic între piesele aflate în mișcare și radiator.

Lichidul de racire asigura protecția contra înghetului pana la  -35 °C.

Pe langa transferul de caldura pe care îl realizează, antigelul are si rol antidepunere, astfel evitându-se formațiunile de calcar sau de altă natură care ar putea reduce semnificativ transferul termic.

După perioade lungi de utilizare lichidul de răcire se degradează și își pierde din proprietăți.

Din acest motiv, se recomandă înlocuirea regulată a acestuia. Înlocuirea antigelului trebuie făcută după maxim 3 ani chiar dacă concentrația acestuia este corespunzătoare.

Nivelul antigelului din din vasul de expansiune trebuie urmărit periodic, acesta trebuie să se situeze între limita maximă și cea minimă.

Instalația de răcire se compune din:

Radiator - care este compus din două rezervoare, unul superior și altul inferior, confecționate din tablă de alamă sau oțel. Legătura dintre ele realizându-se prin mai multe țevi subțiri, prevăzute cu aripioare. Rezervorul inferior al radiatorului este prevăzut cu o țeavă de ieșire a apei reci, cu un robinet de golire și cu suporturile de fixare a radiatorului.

Pompa de apă - asigură circulația forțată a lichidului în instalația de răcire. În cazul automobilelor, pompele de răcire folosite sunt cele centrifuge. Corpul pompei este montat pe blocul motor și comunică cu rezervorul inferior al radiatorului și cu partea inferioară a cămășii de răcire.

De reținut!  Ruperea sau slăbirea curelei de antrenare a pompei de apă duce la creșterea excesivă a regimului termic de funcționare al motorului. La automobilele la care pompa de apă, alternatorul și ventilatorul sunt antrenate de aceeași curea, ruperea acesteia va fi anunțată prin aprinderea martorului luminos din bordul autovehiculului care semnalizează funcționarea alternatorului.

Termostatul - este o supapă dublă care dirijează automat circulația apei în instalația de răcire, în funcție de temperatură, reglând și menținând temperatura în limite normale a apei în instalația de răcire, asigurând astfel funcționarea continuă a motorului. Temperatura optimă de funcționare a motorului care asigură randament maxim și uzură minimă a motorului se situează între 90-95 grade Celsius și este asigurată prin închiderea și deschiderea termostatului la temperaturile limită.

Ventilatorul – poate fi antrenat de către arborele cotit, printr-o curea, dar poate fi antrenat și electric (electroventilator). În timpul funcționării motorului, ventilatorul aspiră aer rece din atmosferă și îl trece printre celulele radiatorului, racind lichidul.

Termocupla - este piesa care se monteză pe radiator, în partea de jos a bazinului de intrare, care folosește la pornirea electromotorului de răcire. Atunci când temperatura lichidului de răcire din radiator ajuge la un anumit nivel prestabilit (87 grade Celsius), termocupla închide circuitul electric ce alimentează electroventilatorul, în acest fel acesta fiind pus în funcțiune.


Instalația de ungere - alimentează toate articulațiile motorului în care există frecare, filtrează și răcește motorul.

Instalația de ungere se compune din:

Pompa de ulei: efectuează circulația sub presiune a uleiului prin instalația de ungere, asigurând în acest fel ungerea tuturor pieselor.

Feluri de pompe de ulei:

- cu pinioane (roți dințate)

- cu excentric

- cu piston

Antrenarea pompei se poate face de la arborele cotit sau de la arborele cu came. Cele mai răspândite pompe sunt cele cu cilindree constantă, cu roți dințate, cu angrenare interioară sau exterioară.

Supapa de suprapresiune este reglată în așa fel încât presiunea uleiului să se mențină în limitele de 2 până la 4 daN/cm pătrat. Atunci când uleiul depășește limita maximă, forța exercitată de arc asupra bilei devine mai mică și aceasta deschide canalul de întoarcere a uleiului în baie.

Filtrul de ulei - reține impuritățile solide și pe cât posibil, înlatură produsele de oxidare, apa și combustibilul.

Joja (indicatorul de ulei) - este o tijă care indică nivelul uleiului în baie. La capătul tijei se află un semn care indică nivelul minim și cel maxim al uleiului în baia de ulei.

Nivelul mic al uleiului din baia de ulei se poate datora unor pierderi de ulei sau consumului exagerat de ulei de către motor.

Nivelul mare al uleiului se poate datora apei pătrunse în baia de ulei.

Uleiul de motor:

Uleiul de motor este un fluid care are rolul de a crea o peliculă de izolare între diversele elemente în mișcare din interiorul motorului.

Verificarea nivelului uleiului din baia de ulei se face cu ajutorul jojei pe care sunt inscripționate două repere: maxim și minim. Nivelul corect al uleiului în baie trebuie să fie între reperele maxim și minim.

Se recomanda ca nivelul uleiului în baie să se verifice înaintea unei calatorii lungi și cel puțin o dată pe lună.

Uleiurile de motor se compun din 3 elemente:

uleiuri de bază, care pot fi minerale, sintetice sau o combinație dintre cele două, iar principala funcție a acestora este lubrifierea sistemului de ungere.
aditivi - sunt substanțe chimice care combinate cu uleiul de bază au rolul de a îmbunătății anumite caracteristici ale uleiurilor utilizate în sistemele de ungere ale motoarelor termice.
detergenți sau agenți de dispersie.

Uleiul de motor iși pierde proprietațile datorită uzurii de folosire dar și prin uzura de timp.

Chiar dacă nu se efectuează numarul de kilometri specificati în manualul de service dar se depășește intervalul de timp (uleiul expiră), acesta trebuie înlocuit. Odată cu înlocuirea uleiului se va înlocui și filtrul de ulei.

Din punct de vedere al compoziției sale chimice este de tip mineral, sintetic sau semisintetitc.

Principalele proptietăți ale uleiului de motor sunt:

- rezistența la uzură.

- vâscozitatea în funcție de temperatură.

- compoziția chimică.

In general, informațiile specificate de producătorii de autovehicule în cartea masinii, referitoare la tipul de ulei folosit sunt:

- gradul de vascozitate SAE (Ex: SAE 5W30, 15W40)

- norma producatorului de autovehicul (Ex: VW 505 00, BMW LL04)

De exemplu: 5W30

- 5 reprezintă vâscozitatea la rece, cu cât este mai mică cu atât este mai bun uleiul.

- 30 reprezintă vâscozitatea la cald, cu cât această cifră este mai mare, cu atât este mai bun uleiul.


Instalația de pornire – formează energia necesară pentru ca arborele cotit al motorului să fie rotit și astfel să poată fi pornit motorul, asigurând ca turația de pornire a arborelui cotit să fie corespunzătoare pentru aprinderea amestecului carburantului, la motoarele cu aprindere prin scânteie sau presiunii de injecție a combustibilului, la motoarele cu aprindere prin compresiune.

Pornirea motorului cu ajutorul unui motor electric (demaror) de curent continuu, care cuplează cu coroana dințată aflată pe volantul arborelui cotit cu ajutorul pinionului de atac montat pe axa demarorului.

Demarorul, numit și electromotor, este un motor de curent continuu alimentat de la bateria de acumulatori. Principul de funcționare al acestuia se bazează pe fenomenul inducției electromagnetice.


Capitolul 2 - Șasiul

Șasiul reprezintă cadrul rigid de rezistență, care se montează pe osiile unui vehicul cu tracțiune mencanică și care susține caroseria.

Componentele șasiului: transmisia autovehiculului, mecanismul de direcție, sistemul de frânare, sistemul de rulare, suspensia autovehiculului, echipamentul electric.

Transmisia autovehiculului - este un ansamblu de organe care au rolul de a prelua mișcarea de la motor, de a modifica turația și de a o distribui către roțile autovehiculului.

Transmisia se compune din:

ambreiaj: transmite momentul motor de la arborele cotit la cutia de viteze, acesta este intercalat între motor și cutia de viteze și permite cuplarea progresivă a motorului de celelalte organe ale transmisiei. Acesta mai este folosit și pentru a izola componentele care se rotesc de cele fixe, reducând încărcătura de șoc dintre acestea.

cutia de viteze: este una dintre componentele principale ale sistemului de transmisie. Principala funcționalitate oferită de cutia de viteze este posibilitatea varieii vitezei de deplasare și schimbarea sensului acesteia în timpul funcționării. Cutia de viteze are roul de a modifica forța de tracțiune a autovehiculului în funcție de mărimea rezistenței la înaintare. Modificarea treptei de viteză se face prin intermediul unei pârghii de comandă, numită manetă sau schimbător de viteze. La cutiile de viteze automate (sincronizate), trecerea de la o treaptă de viteză la alta se poate face fără intervenția șoferului în sincronizarea vitezelor roților dințate care urmează să fie angrenate, această sincronizare lăsându-se în grija unui mecanism specializat.

transmisia cardanică: are rolul de a transmite momentul motor, fără să-l modifice, între diferite organe ale autovehiculului: de la arborii planetari la roți, în cazul automobilelor cu suspensia independentă a roților motoare; de la cutia de viteze la cutia de distribuție, sau la cutia de viteze suplimentară; de la ambreiaj la cutia de viteze, când cutia de viteze este așezată pe cadrul automobilului; de la cutia de viteze sau cutia de distribuţie la transmisiile principale ale punţilor motoare; de la arborii planetari la roţi, în cazul automobilelor cu suspensia independentă a roţilor motoare.

transmisia principală: are rolul de a mări momentul motor transmis la roțile motoare și totodată de a transmite momentul de la arborele cardanic la semiarborii planetari.

diferențialul: este mecanismul care permite ca roțile motoare ale aceleiași punți să se rotească cu viteze unghiulare diferite, dând astfel posibilitatea ca la deplasarea automobilului în viraje să parcurgă spații de lungimi diferite.

arborii planetari: au rolul de a transmite momentul motor de la diferențial la roțile motoare ale autovehiculului. La torsiune sunt solicitați de momentul motor dar și la încovoiere de forțele care acționează asupra roții motoare.

transmisia finală: are rolul de a transmite mișcarea la roțile motrice și de a asigura, în același timp ultima demultiplicare a acestei mișcări.


Mecanismul de direcție, are rolul de a schimba direcția de mers realizată prin manevrarea roților din față ale autoturismului, respectiv prin schimbarea planului de rotație al roților din față, care descriu cercuri concentrice față de un punct numit centru de viraj.

Componentele sistemului de direcție:

Volan: este montat pe coloana de direcție, care transmite mișcarea la caseta de direcție. În caseta de direcție este translată cremaliera corespunzător sensului de rotație a volanului (spre stânga sau spre dreapta).

La extremitățile cremalierei sunt montate bieletele de direcție, care transmit mișcarea de bracare la roți prin intermediul fuzetelor.

coloana de direcție: este o componentă a sistemului de direcție și se compune din:

ax volan: element de legatura între volan și caseta de direcție, articulat cu una sau două cruci cardanice.

sistem prindere: elementul ce permite fixarea fermă a axului volanului pe caroserie, păstrând libertatea de rotație a axului prin intremediul a doi rulmenți.

caseta de direcție: este componenta principală a sistemului de direcție, ce transformă mișcarea de rotație a axului volanului, în mișcare de translație stânga-dreapta. Această mișcare este transmisă mecanic prin intermediul unei cremaliere dințate.

bielete de direcție: sunt elemente de legătură și au rolul de a transmite mișcarea de la caseta de direcție la elementele de direcționare a roților.


Sistemul de frânare - are rolul de a asigura autoturismului o micșorare rapidă a vitezei de deplasare, de a frâna eficient în pantă sau în rampă și să asigure staționarea autovehiculului pe drumurile publice care prezintă o înclinare maximă.

După rolul funcțional sistemul de frânare poate fi:

- sistemul principal de frânare (este reprezentat de frâna de picior sau cea principală de serviciu);

- sistemul staționar de frânare (este reprezentat prin frâna de staționare, cea care menține autovehiculul imobilizat în pantă, în absența conducătorului)

- sistemul suplimentar de frânare (este reprezentat prin dispozitivul de încetinire care menține constantă viteza de coborâre a unor pante lungi, fără o uitlizare îndelungată a frânelor)

Sistemul de frânare este un sistem complex format din:

sistemul de acționare: este acel sistem care reglează forța de frânare. Forța de apăsare a piciorului este transmisă de pedală către servofrână iar pompa de frână transformă forța amplificată de servofrână în presiune hidraulică cu ajutorul lichidului de frână.

sistemul de transmitere: preia forța de frânare prin intermediul lichidului de frână cu ajutorul conductelor și furtunelor sistemului.

sistemul mecanic de frânare al roții: asigură acționarea dispozitivelor de frânare pentru apăsarea plăcuțelor și saboților pe discuri, respectiv tamburi de frânare.

Frâna cu disc se compune din:

- discurile de frână;

- placuțele;

- senzorii de uzură;

- etrierele.

Frâna cu tambur este compusă din:

- saboți;

- tamburi de frână;

- cilindrii de frână;

- accesorii.

sistemul electronic de siguranță: are rolul de a ajuta conducătorul în situații critice.

- sistemul ABS previne blocarea roților în momentul frânării.

- sistemul ASR previne patinarea roților în momentul plecării de pe loc.

- sistemul ESP intervine atunci când apare tendința de derapare, stabilizând traiectoria dorită de conducător.

Componentele sistemului de frânare:

pompa centrală de frână: transformă forța aplicată asupra pedalei în presiune. Presiunea obținută se transferă pistoanelor din etriere prin intermediul conductelor și furtunelor.

frâna cu disc: sunt universal utilizate la automobile pentru stabilitatea lor cât şi pentru buna capacitate de absorbție termică şi de răcire. Discurile, din fontă, sunt în general ventilate pe puntea faţă şi sunt dimensionate pentru a nu depăși temperaturi de 600 - 700 °C în cazul unor succesiuni de frânări severe, cum ar fi: coborârile alpine, care solicită capacitatea termică a discurilor şi posibilitățile acestora de răcire, sau înlănțuirile accelerări-frânari, care solicită în mod implicit capacitatea termică a discurilor.

servofrâna: utilizează o parte din vacuumul creat de motor, în colectorul de aspirație. Atunci când pedala de frână este acționată, forța de apăsare este amplificată prin intermediul unor supape.

frâna cu tambur: este limitată datorită perforamațelor sale termice modeste, în special în ceea ce privește creşterea absorbţiei frânei ce însoțește dilatarea tamburului la cald.


Sistemul de rulare: asigură deplasarea autoturismului pe drumurile publice în condiții de siguranță.

Roțile autovehiculului reprezintă organele de rulare care servesc la sprijinirea autoturismului pe suprafața solului și la obținerea unei aderențe corespunzătoare pentru deplasare.

Constructiv, ele sunt formate din:

pneu: se montează pe jantă și poate fi cu cameră de aer sau fără. Profilul pneului reprezintă forma adânciturilor și a crestelor aplicate pe banda de rulare. Profilul pneurilor trebuie să aibă cel puţin 4 mm adâncime. Un profil plat cu umeri pătrați oferă sprijin bun în cotituri.

Structura pneurilor:

- carcasa: este cea mai importantă parte a anvelopei, formând scheletul acesteia. Carcasa preia eforturile mari și complexe la care este supusă anvelopa în timpul deplasării.

- banda de rulare:  oferă un nivel ridicat de aderență și capacitate de frânare. Datorită uzurii acestora se limitează și eficiența lor in furnizarea tracțiunii.

- stratul de legătură: este stratul protector, dispus între carcasă și banda de rulare. Acesta are rolul de a asigura o legătură între carcasă și banda de rulare și micșorează șocurile produse în timpul mersului de către denivelări.

- talonul: este partea interioară a anvelopei care este cuprinsă în interiorul jantei.

- inserția mecanică: asigură durabilitatea și rigiditatea talonului și este compusă din fibre de sârmă de oțel învelite în cauciuc.

- camera de aer: este un tor din cauciuc natural sau sintetic, prevăzut cu o supapă, numită valvă prin care se introduce aerul sub presiune.

- flancul: are rolul de a proteja anvelopa de solicitările mecanice exterioare.

jantă: din punct de vedere al profilului și configurației, se adoptă după categoria autovehiculului și după solicitările roții. Pentru autoturisme și autocamioane sunt folosite jenți cu profil adânc, aceste jenți cu adâncitură pot avea urechi deschise sau închise, care sunt profilate din umărul jenții. Urechile înalte asigură pneului o puternică stabilitate laterală.

discul roții: se fixează de jantă prin sudare sau nituire, iar de butuc cu șuruburi sau prezoane. Pentru a-i reduce greutatea și pentru ventilație, discul este prevăzut, în general, cu găuri. Discul pornește din butuc spre marginea roții, spre canalul jantei.

DE REȚINUT !

Însemnele de pe flancuri de genul 215/45R 16 84V înseamnă:

- 215 reprezintă lățimea pneului în milimetrii.

- 45 reprezintă raportul între înălțimea flancului și lățimea pneului.

- R reprezintă structura radială.

- 16 reprezintă diametrul interior al pneului.

- 84 reprezintă sarcina maximă admisibilă pe un pneu la viteza maximă, această cifră fiind corespondenta sarcinii de 500 kg.

- V reprezintă indicele de viteză.


Suspensia autovehiculului: are rolul de a asigura confortul călătorilor și de a proteja încărcătura împotriva șocurilor cauzate de neregularitățile drumului. Suspensia mai are rolul de a asigura o bună direcționare și o frânare eficientă.

Elementele sistemului de suspensie sunt: arcurile cu foi, arcurile elicoidale, bările de torsiune, elementele penumatice și hidropenumatice.

Pentru amortizarea oscilațiilor acestor elemente elastice, în suspensia autovehiculelor se montează amortizoare hidraulice.

Tipuri de amortizoare:

- amortizoare bitubulare: care au 2 camere umplute cu ulei, spațiul de lucru în care se mișcă pistonul și biela motoare, respectiv spațiul de depozitare, care se află între cilindrul lucrător și tubul recipientului.

- amortizoare monotubulare cu gaz: cilindrul lucrător este umplut cu ulei și cu gaz, având o presiune între 25 - 30 bari.

- amortizoare pentru arc elicoidal: care corespunde în construcție dispozitivului bitubular. Însă poate fi și în varianta cu presiune de gaz.


Echipamentul electric utilizează pentru legăturile la sursele de curent, un singur conductor, aceste fiind de obicei cel pozitiv (+) iar pentru închiderea circuitului (-), utilizează masa metalică a autovehiculului. Tensiunea de lucru pe care o utilizează in general autovehiculele moderne este de 12 V.

Instalația de distribuție electrică este formată din: contactul cu cheie, conductoare, întrerupătoare și comutatoare, piese de legătură, siguranțe fuzibile și automate, prize.

Consumatorii electrici sunt: instalația de aprindere, instalația de pornire, instalația de iluminare și semnalizare optică si acustică, aparatele de măsură/contol și aparatele auxiliare.

Rolul instlației de iluminare este de a asigura autoturismului iluminarea drumului public cu ajutorul farurilor atunci când se deplasează pe timp de noapte sau atunci când vizibilitatea este redusă.

Iluminatul poate fi:

- interior: care are în componență lămpile pentru iluminarea tabloului de bord, lămpile plafoniere, întrerupătoarele, siguranțele fuzibile etc.

- exterior: care asigură o iluminare suficientă pentru a permite conducătorului să vadă bine starea drumului pe care circulă sau obstacolele din fața sa.

Echipamentul de iluminare exterioară se compune din: faruri, lămpi de semnalizare, lămpi de poziție față și spate, lămpi pentru ceață față (proiectoarele optionale) și spate, lampă pentru mersul înapoi și lămpi pentru iluminarea plăcuțelor de înmatriculare.

Bordul autovehiculului reprezintă un ansamblu de instrumente de măsură, control și intervenție (avertizori luminoși, sistem de semnalizare, etc.) aflate în câmpul vizual din fața conducătorului auto.

Computerul de bord repreintă unitatea centrală de procesare și memorare a informațiilor furnizate de diversele sisteme de semnalizare și control, integrate în structura autovehiculului. Rolul acestuia este de a furniza informații conducătorului auto și de a înștiința despre erorile apărute în funcționarea autovehiculului.


Capitolul 3 - Caroseria

Caroseria este partea superioară a autoturismului amenajată pentru transportul persoanelor sau mărfurilor. Forma caroseriei este una aerodinamică, ușoară, rezistentă solicitărilor și asigură o bună vizibilitate conducătorului auto. Caroseria autoturismelor, în general, este fără șasiu și cu excepția ușilor, capotei și aripilor, toate celelalte elemente metalice formează o structură metalică realizată prin sudură.

Elementele ce întregesc o caroserie sunt:

- scheletul metalic: reprezintă partea principală a caroseriei ce le îmbină pe toate celelalte și cere trebuie să fie cît mai rezistent și ușor.

- aripi față: sunt așezate deasupra roților din față

- aripi spate: sunt așezate deasupra roților din spate.

- contraaripile: sunt elementele care împreună cu aripile închid pasajele roților.

- capotă motor: cea care acoperă și protejează sistemul tehnic

- capotă portbagaj: cea care protejează compartimentul de depozitare a mărfurilor sau a bagajelor.

- lonjeroanele: sunt grinzi longitudinale ce sunt prinse de scheletul autovehiculului pentru ca structura de rezistență să fie mai rigidă.

- portierele: sunt ușile ce permit accesul în autovehicul.

Pentru autovehiculele destinate transportului de mărfuri, distingem următoarele:

- caroserie este închisă iar cabina este separată (pentru autoutilitare cu o sarcină utilă de până în 10 000 N);

- caroseria este închisă sau acoperită cu coviltir și cu cabină separată (pentru utilajele ce au o sarcină utilă de 10 000 N – 20 000 N);

- caroseria este deschisă sau închisă cu o prelată (pentru autocamioane);

- caroseria care are cabină separată și o benă basculantă pentru încărcătură (pentru autobasulante);

- caroseria este închisă termoizolată, folisită pentru transportul mărfurilor alterabile (autovehicule ce efectuează servicii speciale de transport).





Intră în contul tău!