Capitolul VII - Instalația de răcire

Instalația de răcire menține temperatura de funcționare între limitele unor temperaturi admisibile (80 – 95 grade Celsius).

În urma procesului termic din intriorul cilindrilor, elementele componente ale motorului se încălzesc peste limitele admisibile funcționării normale ale motorului. Din această cauză este necesară instalația de răcire.

Răcirea este una indirectă și se realizează cu lichid de răcire, instalația fiind cu circulație forțată, cu pompă. Această instalație lucrează la presiune atmosferică sau sub presiune (presurisată) la o presiune cuprinsă între 0,5 și 1,1 bari peste presiunea mediului ambiant.

În cazul instalației presurizate (cu circuit închis), lichidul de răcire circulă sub presiune într-un circuit închis și nu ia contact cu atmosfera decât prin supapa vasului de expansiune.

Lichidul de răcire

Lichid de răcire mai este numit și antigel și este un lichid ce are în compozitie glicoli ce împiedică înghețul, este folosit pentru a efectua schimbul termic între piesele aflate în mișcare și radiator.

Lichidul de racire asigura protecția contra înghetului pana la  -35 °C.

Pe langa transferul de caldura pe care îl realizează, antigelul are si rol antidepunere, astfel evitându-se formațiunile de calcar sau de altă natură care ar putea reduce semnificativ transferul termic.

După perioade lungi de utilizare lichidul de răcire se degradează și își pierde din proprietăți.

Din acest motiv, se recomandă înlocuirea regulată a acestuia. Înlocuirea antigelului trebuie făcută după maxim 3 ani chiar dacă concentrația acestuia este corespunzătoare.

Nivelul antigelului din din vasul de expansiune trebuie urmărit periodic, acesta trebuie să se situeze între limita maximă și cea minimă.

Instalația de răcire se compune din:

- radiator: care este compus din două rezervoare, unul superior și altul inferior, confecționate din tablă de alamă sau oțel. Legătura dintre ele realizându-se prin mai multe țevi subțiri, prevăzute cu aripioare. Rezervorul inferior al radiatorului este prevăzut cu o țeavă de ieșire a apei reci, cu un robinet de golire și cu suporturile de fixare a radiatorului;

- pompa de apă: asigură circulația forțată a lichidului în instalația de răcire. În cazul automobilelor, pompele de răcire folosite sunt cele centrifuge. Corpul pompei este montat pe blocul motor și comunică cu rezervorul inferior al radiatorului și cu partea inferioară a cămășii de răcire. De reținut!  Ruperea sau slăbirea curelei de antrenare a pompei de apă duce la creșterea excesivă a regimului termic de funcționare al motorului. La automobilele la care pompa de apă, alternatorul și ventilatorul sunt antrenate de aceeași curea, ruperea acesteia va fi anunțată prin aprinderea martorului luminos din bordul autovehiculului care semnalizează funcționarea alternatorului;

- termostatul: este o supapă dublă care dirijează automat circulația apei în instalația de răcire, în funcție de temperatură, reglând și menținând temperatura în limite normale a apei în instalația de răcire, asigurând astfel funcționarea continuă a motorului. Temperatura optimă de funcționare a motorului care asigură randament maxim și uzură minimă a motorului se situează între 90-95 grade Celsius și este asigurată prin închiderea și deschiderea termostatului la temperaturile limită;

- ventilatorul: poate fi antrenat de către arborele cotit, printr-o curea, dar poate fi antrenat și electric (electroventilator). În timpul funcționării motorului, ventilatorul aspiră aer rece din atmosferă și îl trece printre celulele radiatorului, racind lichidul;

- termocupla: este piesa care se monteză pe radiator, în partea de jos a bazinului de intrare, care folosește la pornirea electromotorului de răcire. Atunci când temperatura lichidului de răcire din radiator ajuge la un anumit nivel prestabilit (87 grade Celsius), termocupla închide circuitul electric ce alimentează electroventilatorul, în acest fel acesta fiind pus în funcțiune.